Corzile folosite astăzi în mod curent sînt de tipul Kernmantel — cu sîmbure de rezistenţă şi manta de protecţie. Pe lîngă rolul de protecţie, mantaua ajută sîmburele, dîndu-i un plus de rezistenţă. Corzile cu mantaua lezată, trebuie scoase din circulaţie. Durata vieţii unei corzi este o problemă încă incomplet elucidată. Deocamdată această durată este apreciată în funcţie de numărul de căderi normate de UIĂ, indicate de firmă constructoare, după cum urmează,:

— o coardă care rezistă la 2 căderi are o durată de viaţă de 50 de ore de folosire;

— la 4 căderi — 200 ore de folosire;

— la 6 căderi şi mai mult— 400 ore de folosire.

Aceste cifre sînt valabile pentru folosirea normală, în trasee pînă la gradul V. În traseele de maximă dificultate, cu multe pitoane, precum şi în granit, durata de viaţă se reduce la jumătate. Exprimat în lungimi de coardă se poate spune că un alpinist mediu parcurge 125 de lungimi de coardă pe an; socotind 15 minute pentru o lungime de coardă înseamnă că o coardă rezistă la 250 de lungimi de coardă, adică 2 ani. De asemenea, materialul îmbătrîneşte chiar fără a fi folosit, în depozit. Influenţa radiaţiei ultraviolete, la care sînt supuse corzile la mare altitudine, este neglijabilă fată de uzura mecanică. Corzile îmbibate cu apă rezistă la 1 pînă la 3 căderi în minus faţă de o coardă uscată. De aceea corzile de calitate sînt impregnate hidrofug— denumirea comercială este „everdry" (permanent uscată) sau „super dry".