D-na Olga, v-ati declarat intentia de a cobori de pe scena definitiv. Chiar nu mai aveti nici un fel de proiecte?
- Nu am planuri de viitor. Nu stiu cat m-o mai tine firul vietii si nici cum o s-o termin. Astept sa vad ce vrea Dumnezeu sa imi mai trimita. Caci si acesta a fost un dar de la Dumnezeu, acest turneu in America si Canada. Dar imi pare foarte rau ca a fost atata drum, atata munca si nu am avut public in Los Angeles. Foarte rau imi pare. Poate ca nu aveam ce cauta aici. Nimeni nu vrea sa o vada in Los Angeles pe Olga Tudorache.
- A fost public putin din cauza reclamei insuficiente. Lumea stia ca veti veni, dar nu a aflat unde va fi spectacolul.
- Nu stiu. Eu am putine superstitii, dar am una care ma face sa ma intorc din drum, caci stiu ca o sa mi se intample ceva: ori imi cade un reflector in cap, ori altceva, la fel de rau. Sa nu cumva sa-mi ureze cineva succes! Am scris si pe oglinda, si pe usa cabinei, si pe pereti. Totusi, cand am plecat, mi s-au urat vreo sase succese. Nici nu-mi venea sa mai plec. La ce bun? Imi venea sa sar din avion. Noi, la teatru, pe vremuri, ne uram doar "merde"!
- Americanul v-ar ura "Break a leg".