În general, structura dorită a fasciculului este aceea cu un lob principal îngust şi lobi laterali de nivel redus în comparaţie cu lobul principal. Controlul fasciculului constă în a modela structura fasciculului folosind anumite metode. În imagistica ultrasonică medicală, metodele de control ale fasciculului: focalizarea dinamică, apertura dinamică şi apodizarea (ponderarea), dau posibilitatea unui control flexibil asupra fasciculului ultrasonic.
În focalizarea dinamică, întârzierea focalizării variază în funcţie de raza de acţiune. Focalizarea dinamică ne dă un fascicul limitat de difracţie. La focalizarea dinamică, diametrul focal este mult mai mic pentru adâncimile apropiate decât pentru cele depărtate. Pentru a avea o lăţime uniformă a focalizării peste câmpul imaginii, numărul de elemente folosite la recepţie este adesea redus la adâncimile apropiate în comparaţie cu cele depărtate.
Variaţia aperturii cu adâncimea este numită apertură dinamică. Cu apertura dinamică lobii laterali pentru puncte focale din apropiere pot fi ţinuţi la un nivel mic cu costul unui lob principal mai lat.
Apodizarea (ponderarea) constă în reducerea amplitudinii vibraţiei spre muchia feţei traductorului. Este folosită pentru a îmbunătăţi forma fasciculului şi a reduce nivelele lobilor laterali. Reducerea amplitudinii se realizează prin aplicarea unui anumit tip de fereastră de ponderare: Hamming, Hanning ,Bartlet, Kaiser, cosinus, etc. La aplicarea unei ferestre, nivelele lobilor laterali din structura fasciculului se reduc, dar lăţimea lobului principal creşte. Este de aceea necesar un compromis între lăţimea lobului principal şi nivelele lobilor laterali.
http://frf.cncsis.ro/documente/344A2103.doc

--------------------------------------------------
Note added at 22 hrs (2008-09-03 18:19:43 GMT) Post-grading
--------------------------------------------------

:-)